Ce ne dorim şi ce le urăm celor apropiaţi?
„Să fii sănătos/ sănătoasă!” sau „Multă sănătate!” sunt urările pe care le primim şi pe care le facemprietenilor şi cunoştinţelor cel mai des.
Considerăm sănătatea foarte importantă şi, de aceea, am face aproape orice să ne-o menţinem în parametri buni.
Faţă de anii trecuţi, când se vorbea despre sănătate prin referire directă doar la boală, la infirmitate şi aspecte fizice, în ultimii ani se vorbeşte din ce în ce mai mult despre importanţa stării de bine şi despre dimensiunile emoţionale şi sociale ale sănătăţii.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii, una dintre cele mai importante instituţii internaţionale din domeniu, a definit sănătatea unei persoane ca fiind starea de bine fizică, emoţională şi socială a acesteia.
Importanţa aspectelor emoţionale şi sociale este foarte mare.
Studiile de ultimă oră în domeniul psihologiei sănătăţii şi psihologiei comportamentale arată influenţa acestor aspecte asupra corpului,
comportamentelor noastre, trăirilor de zi cu zi, randamentului şi performanţei noastre în muncă.
Sănătatea emoţională şi socială este importantă pentru starea noastră generală de bine; sănătatea fizică nu ne asigură şi nu ne garantează eficienţa şi starea generală de bine.
De exemplu, un angajat perfect sănătos din punct de vedere fizic, care nu fumează, care mănâncă sănătos, poate să nu aibă suport
social din partea familiei, poate să nu aibă prieteni sau relaţiile cu ei să fie defectuoase (carenţe ale sănătăţii sociale).
Pentru un astfel de angajat creşte riscul să devină mai irascibil, mai ostil faţă de ceilalţi sau mai deprimat şi susceptibil la dificultăţi emoţionale mai intense (carenţe la nivelul sănătăţii emoţionale), în timp ce randamentul său în muncă va deveni mai scăzut faţă de potenţialul său.
Acest exemplu ne ajută să privim sănătatea unei persoane prin referire la 3 dimensiuni distincte:
- sănătatea fizică (condiţia corpului);
- sănătatea emoţională (starea de bine mentală);
- sănătatea socială (abilitatea de a interacţiona eficient şi de trăi împreună cu familia, prietenii,
colegii).
Aceste 3 dimensiuni trebuie menţinute în echilibru; o deteriorare la nivelul unei dimensiuni afectează celelalte dimensiuni şi face ca starea generală de sănătate să fie afectată.
…Şi organizaţiile au „stări de sănătate”?
Schimbările rapide din mediul organizaţional şi natura dinamică a solicitărilor la locul de muncă reprezintă o problemă permanentă care afectează funcţionarea optimă a individului şi a organizaţiei.
Conceptul de „sănătate” a fost extins de la sfera stării de bine (fizice, emoţionale, sociale) a unei persoane şi este propus ca un cadru de analiză pentru grupuri/ comunităţi (organizaţii, naţii).
Sănătatea unei organizaţii este mai mult decât cumulul nivelului de sănătate a membrilor care fac parte din ea si este strans legata
de productivitatea ei.
Atunci când vorbim de sănătatea organizaţiei, vorbim de sănătate ocupaţională.
Domeniul sănătăţiiocupaţionale reuneşte domeniul psihologiei comportamentale, al psihologiei sănătăţii, al consilierii
psihologice în contextul organizaţional.
Programele de sănătate ocupaţională sunt programe EAP (Employees Assistence Programs) de asistenșă pentru angajati, care au ca scop promovarea sănătăţii angajaţilor, prevenirea si reducerea stresului şi construirea unui mediu de muncă sănătos care să asigure dezvoltarea organizaţiei şi dezvoltarea profesională şi personală a angajaţilor.
Sănătatea, ca nou cadru de analiză a unei organizaţii, oferă specialiştilor în resurse umane, în management sau în dezvoltare organizaţională o perspectivă utilă pentru că:
- aduce în atenţie o serie de cauze ale productivităţii scăzute a angajaţilor care nu au fost în atenţia
specialiştilor, până în acestă perioadă (conflicte între angajaţi, orgolii şi suspiciune, stres,
depresie, anxietate, epuizare psihică, prezenteism 1 etc.) - ajută în dezvoltarea unei perspective realiste asupra productivităţii angajaţilor şi organizaţiei (se
folosesc indicatori noi de analiză a productivităţii şi potenţialului de dezvoltare concepuţi în
domeniul sănătăţii emoţionale şi sociale); - oferă soluţii pentru probleme, considerate de manageri nerezolvabile (demotivare a angajaţilor,
neimplicare a acestora, refuz din partea acestora etc.).
Dacă despre o persoană spunem că este sănătoasă atunci când are o stare de bine fizică, emoţională şi socială, despre o organizaţie spunem că este sănătoasă si maxim productivă atunci când:
- angajaţii dau atenţia cuvenită responsabilităţilor lor;
- angajaţii îşi gestionează timpul eficient;
- sarcinile sunt realizate în termenele stabilite;
- rata erorilor şi a accidentelor în muncă este scăzută;
- este respectată durata pauzelor din timpul programului;
- angajaţii se sprijină unii pe alţii în realizarea sarcinilor;
- angajaţii comunică eficient unii cu alţii;
- angajaţii se centrează pe rezolvarea de probleme;
- angajaţii se implică şi sunt intersaţi de ceea ce are loc în organizaţie;
- clienţii sunt satisfăcuţi;
- productivitatea este ridicată (randamentul de muncă al angajaţilor este optim);
- angajaţii resimt un nivel de stres scăzut;
- numărul de absenţe pentru cazuri de boală este scăzut;
- numărul de angajaţi cu probleme de anxietate sau depresie este scăzut etc.
Definim sănătatea unei organizaţii în termeni de:
- stare de bine pentru angajaţi (ex.: nivel de stres scăzut),
- productivitate la nivelul companiei.
Pornind de la acestă perspectivă dublă (stare de bine pentru angajaţi/ productivitate mare pentru companie) serviciile deasistenta pentru angajati EAP conduc către aceste două obiective, care se susţin simultan.
Prezenteismul este un concept care permite investigarea cauzelor care conduc la pierderi pentru companie şi la scăderea productivităţii.
Prezenteismul este evaluat prin înregistrarea numărului de ore în care realizarea activităţilor de muncă este afectată de starea de sănătate (starea de sănătate a interferat cu capacitatea de concentrare, interacţiunea cu colegii, clienţii etc.).
Prezenteismul se exprimă prin diferite comportamente ale angajaţilor.
Prima categorie de comportamente este reprezentată de munca excesivă, numărul de ore suplimentare de muncă.
Orele de muncă peste program sunt adesea un simptom al prezenteismului, adică a faptului că în timpul orelor de program angajaţii nu pot lucra cu randament maxim.
A doua categorie de comportamente este reprezentată de prezenţa oamenilor la muncă, în ciuda faptului că nu pot avea performanţa pe care o au de obicei, din diferite motive (stres, stări emoţionale speciale, boli sau simptome somatice inconfortabile: dureri de cap,
stomac, spate).
Dacă un angajat este prezent la locul de muncă, nu înseamnă în mod necesar că este şi productiv. Un studiu publicat în Journal of the American Medical Association, arată că în Statele Unite, angajatorii pierd mai mult de 60 de miliarde de dolari pe an deoarece angajaţii nu sunt pe atât de productivi pe cât ar putea fi.
